All things Google! Take 1

android_series01Vorbeam de curand  de micul dejun cu Sundar Pichai. Cine nu a auzit de el trebuie sa stie ca este (de putin timp) Senior VP of Android, Google Apps si Chrome. Are un profil pe Linkedin sarac si neactualizat. Nu are fotografie de profil si nici prea multe conexiuni. Bine, cand treci la current job SVP of Android Chrome and Google Apps… nu cred ca mai trebuie sa completezi ceva. Spun asta pentru ca omul controleaza cele cateva zeci de miliarde (“with a b”) de dolari care ies in fiecare an din aceste servicii si produse.

In timpul prezentarii s-au lansat trei lucruri interesante. In primul rand Android 4.3. Apoi a doua generatie de Nexus 7 si in final un mic stick pentru TV numit Google Chromecast.  In primul rand Google este sinonim cu cautarea, apoi cu Android. Ati crede ca Google scoate bani din Android cu trenul, de marfa, dar nu e asa. 95% din veniturile lor sunt realizate din Google Ads. Au un model de business un pic diferit de ce pare logic. Logic, ai un produs/serviciu, il vinzi in scopul de a obtine un profit din el.

Si la Amazon, Jeff Bezos a trebuit sa le explice investitorilor cum vrea sa nu castige vreun ban din vanzarea de hardware ci din serviciile oferite dupa, compatibilie cu acel hardware.  Adica tu vinzi un produs hardware, defapt nu unul ci milioane, si pierzi bani pentru fiecare in loc sa iesi pe linie, sau pe profit. Un model pe care nu il poti recomanda nimanui  care se contureaza ca urmatorul pas in evolutia afacerilor de genul.

Bun, acum ca am aranjat scena sa revenim la actualitate. Android 4.3. Pare un update minuscul peste 4.1 sau 4.2. E tot Jelly Bean. Avem suport OpenGl 3.0. Asta inseamna grafica mai buna pe acelasi hardware. Inseamna ca dezvoltatorii se pot folosi de acest API (application programming interface) pentru a crea jocuri cu o grafica mai buna, aplicatii cu o interfata mai frumoasa. Si intefata telefonului merge acum tot pe OpenGl 3.0 lucru care se vede ca o crestere a calitatii graficii.  Urmeaza introducerea in codul de baza Android a suportului de Bluetooth 4.0 Low Energy. Deja exista destule telefoane cu 4.0. Si al meu LG Optimus G lansat in octombrie 2012 are 4.0. Diferenta e ca pana acum driver-ele veneau de la producator. Acum fiind integrate in codul Android dezvoltatorii se pot concentra mai mult pe aceasta tehnologie. De ce e mai important 4.0 in comparatie cu 3.0 sau 2.1? In primul rand are un sistem Low Energy care consuma, dupa cum spune si titlul foarte putin. Este disponibil și standardul AVRCP 1.3 ce permite streaming-ul de metadata catre receptoarele wireless precum cel din masina.

O noua miza in viitorul apropiat se pare ca se da pe wearable devices/ slave devices. Adica hardware care functioneaza in paralel cu un smartphone sau, de ce nu, tableta. Aici intra Google Glass (deja celebrii ochelari inteligenti de la Google despre care voi vorbi alta data mai mult) si ceasurile inteligente precum Sony Smartwatch sau Pebble Watch care incep sa prinda teren. Acestea sunt produse care se poarta dar nu sunt independente, depind de telefon ca sa iti afiseze informatii si se conecteaza prin (ai ghicit) Bluetooth. Exista si cateva ceasuri performante care au in ele tot ce are un telefon dar sunt nepractice pentru ca toata lumea are telefon deja, sunt prea scumpe, nu toti vor sa vorbeasca ca James Bond din manseta camasii, nu trag cu laser, si exemplele pot continua.. Umbla vorba pe internet ca atat Google cat si Apple vor sa scoata ceasuri smart proprii in viitorul apropiat. Exista chiar un proiect foarte dragut care ne arata cum ar putea arata unul aici.  Un alt lucru care confirma teoria acestor noi tipuri de produse este noul meniu din Android 4.3 in care iti arata ce aplicatii( si device-uri) controleaza notificarile si cum.

A treia modificare in bine in Android 4.3 este imbunatatirea sistemului Multi-User. In Android 4.2 s-a introdus sistemul Multi-User benefic mai mult tabletelor decat smartphone-urilor. Daca imparti tableta cu mai multi membrii ai familiei, copii, poti crea cate un user pentru fiecare in parte. Astfel ei vad doar  contul lor Google, aplicatiile pe care le folosesc doar ei. Functioneaza la fel ca cel din Windows. Multi parinti uitau sa puna o parola pentru cumparaturi din Google Playstore (functie de securitate care exista de ~2 ani)  si se trezeau cu bani lipsa in cont. Google iti da voie sa ceri banii inapoi timp de doar 15 minute de la achizitionare in Playstore. Ar trebui sa o activati in setarile app. Playstore din smartphone-ul vostru daca nu ati facut-o deja pentru cazurile in care il pierdeti sau va este furat deoarece altfel exista acces direct la banii de pe cardul de credit asociat contului dvs si asta ar insemna sa-l blocati/schimbati si pe acela. Revenind la Multi User-ul din 4.3, vedem ca s-au introdus restrictii la ce aplicatii si ce continut poate fi utlizat.

Mai mult,  poti seta ce nivele  pot fi jucate si daca poate face In App Purchase. Foarte important pentru ca noul model de afaceri pentru jocurile mobile su desktop este bazat pe acelasi model ca cel de care vorbeam inainte. Poti downloada jocul gratuit  dar daca vrei sa ai acces la unele niveluri, arme, armuri, animale de companie, imbracaminte, you name it, trebuie sa dai bani sau sa joci foarte bine. Popularul Candy Crush dezvoltat si in Romania iti cere intre 4 si 8 lei pentru mici addon-uri care te pot ajuta sau nu sa termini nivelul dorit. Ideea este ca le consumi repede si dupa 1-2 nivele ai nevoie de altele. Mult mai eficient pentru veniturile lor  in comparatie cu plata unei sume unice la instalare.  Mai mult aceasta metoda reduce si pirateria.   Imi place ca in demo-ul celor de la Google au aratat cum un copil poate vedea disponibile doar nivelurile pe care i le-ai achizitionat si nu le vede pe cele necumparate ca fiind inactive sau blocate cand le selecteaza.  Exista si un mod de prezentare a unor functii pentru vanzarea in magazin, mod de utilizare pentru raft in care clientul poate testa tableta dar nu se poate juca sau naviga 2 ore pe internet gratuit in magazin si un mod enterprise pentru a limita angajatii care detin o tableta de la utlizarea altor aplicatii decat cele in scop de serviciu.

Daca ai un Nexus 4, 7 (inclusiv prima generatie), 10 sau chiar un Galaxy Nexus update-ul ar trebui sa fie disponibil deja, sau in scurt timp.  Asta e partea buna a detinerii unui dispozitv Nexus. Primesti imediat update-ul. Deja producatorii au anuntat  ca in unele cazuri vor sari peste update-ul la 4.2 si vor oferi direct 4.3. Motiv de bucurie? Nu chiar, pentru ca vor prelungi iar termenul de livrare al update-ului. Suntem la jumatatea lui 2013 si producatorii scot update-uri la fel de greu ca in 2012. Noul Nexus 7 si Google Chromecast merita post separat.

Update-ul minor  se dovedeste un pas important pentru Android in directia buna. Gasiti aici lista completa ale noilor functii din 4.3.

Alegeri?

aa1

Azi am zis ca este timpul sa recapitulez ultimele doua luni. De ce azi? Pentru ca azi este o zi in care un smartphone precum Samsung Galaxy Note II devine mic. Azi poti downloada Facebook (Home) pentru a-ti fi pe post de launcher pe smartphone. Azi vorbim de benchmark-uri de ordinul zecilor de mii de puncte, in comparatie cu cateva mii amarate anul trecut. Tot azi vorbim de cel mai mare declin al vanzarilor de PC-uri din istorie.

Dar este indeajuns pentru azi, sa revenim la ziua de ieri. Luam doi elefanti, ii punem pe fiecare in colturi opuse ale camerei. Ii vedeti? Ok, acum ii botezam. Unul HTC One si unul Samsung Galaxy S4. S-au scris deja review-uri, s-au impartit taberele, am vazut preturile. Ne mai ramane sa tragem o linie mare peste 2012 si sa vedem ce ne ofera cele doua device-uri in 2013.

In primul rand ecrane Full HD. Daca ai acasa un TV FHD cu diagonala de 80-100-120 cm stii ca se vede bine. E clar ca daca  “inghesui” acelasi numar de pixeli in 11-12 cm, rezultatul nu poate fi decat unul uimitor.

Al doilea lucru pe lista; revine portul de infrarosu. Bine defapt nu a fost plecat, l-am avut dintotdeauna sub forma senzorului de proximitate care inchide ecranul cand apropii fata sa vorbesti si il reporneste imediat cand am luat telefonul de la ureche. Senzorul IR acum se foloseste si pe post de telecomanda pentru electronice. Daca stai sa te gandesti, uiti de tot ce am zis inainte pentru ca iti cade fisa. Acum poti schimba posturile de TV direct cu telefonul. Nu mai stai sa vina barmanul care uitase TV-ul pornit pe Digi Sport 3 pentru ca era meci al Pandurilor Tg. Jiu. Nu mai platesti pentru telecomanda aerului conditionat din camera de hotel in Mamaia. Si asa e foarte scump. Si desigur sunt momentele ocazionale cand pierzi telecomanda si nu poti sa o suni.

Trei: Performanta noilor smartphone-uri nu numai ca o dubleaza pe cea de anul trecut ci se situeaza undeva la 150%. Daca anul trecut Samsung Galaxy S3 si HTC One X scoteau ~5000 de puncte intr-un benchmark general (procesor+memorie+GPU) anul acesta scot 12.000 de puncte in acelasi test.

Patru: Camera foto. Ambele device-uri detin 2 camere (frontala si principala pe spate) dar cu diferente de metri patrati. HTC One foloseste o metoda noua in care pixelii sunt mult mari si primesc cu pana la 300% mai multa lumina decat orice alt smartphone iar Samsung alege sa imbunateasca senzorul si rezolutia oferind 13 MP. Ambele beneficiaza de tot felul de moduri interesante de a fotografia. O sa gasiti multe comentarii despre cei 4 “UltraPixeli” de pe One care spun ca rezulta in fotografii de o calitate net inferioara dar in viata reala diferenta nu este atat de mare.  HTC One pune deoparte mitul conform caruia mai multi pixeli produc o imagine mai buna (stim de mult timp ca nu este asa) si aleg un senzor diferit. Am vazut cateva clipuri pe YouTube in care diferentele fara de alte smartphone-uri este net vizibila in conditii de iluminare slaba. Mai ales in cazul filmarii unde stabilizarea optica a imaginii si microfoanele de inalta calitate capteaza dintr-o iesire seara in oras intr-un loc slab iluminat si cu mult zgomot amintiri placute de revazut.

Si sa nu uitam de baterie care s-a marit doar cu 30% dar, un mare Dar (substantiv comun) vine cand ne uitam la rezultate. HTC One X obtinea putin peste patru ore iar SGS3 obtinea putin peste cinci ore de autonomie fiind folosite pentru browsing online. Anul acesta in aceleasi teste HTC One obtine 10 ore fara doua minute iar Samsung GS4 obtine opt ore si 42 de minute. Cresteri de ~125% respectiv 90% fara de modelul anterior. La capitolul video playback, amandoi elefantii se mentin in jurul bornei de 10 ore si cateva minute. Aici doar HTC One recupereaza terenul cu o crestere de ~90% fata de One X.

Asta inseamna ca daca te trezesti vineri la 5 dimineata sa prinzi trenul spre Mangalia care pleaca la 6:15 dar are o intarziere de 90-120 de minute la plecarea din Bucuresti si mai adauga inca 90-120 de minute pe parcurs, vei mai avea 10-15% baterie sambata dimineata la ora 8 cand te trezeste baiatul care aranjeaza sezlongurile in Vama si iti dai seama ca ai nevoie de navigatie pentru a ajunge inapoi la cazare. Testele de autonomie au fost facute in conditii controlate de catre GSMArena.com. Ultimul test se bazeaza pe fapte reale dar numele celor implicati au fost schimbate.

Asadar fie ca alegeti HTC One doar pentru minunata carcasa din aluminiu cu insertii de policarbonat care necesita ~200 de minute de prelucrare individuala sau unul dintre cele 200 de Samsung-uri GS4 care au fost asamblate intr-un timp asemanator nu puteti gresi.